Cine s-ar fi gândit ce sentiment poate să aducă un drum la ghena de gunoi? Fericiți cei ce stau la curte! Să va spun o poveste adevărată: Bucuria chiar vine din lucrurile mărunte.😉 Dar nu despre asta voiam să va vorbesc.

Stau și mă întreb….Oare orele pe care căutăm disperați acum să le umplem cu te miri ce, nu le-am fi pierdut oricum în fața telefoanelor și a ecranelor chiar dacă o făceam afară? Doar pentru că nu mai putem, oare când va veni momentul, o să ne ascultăm unii pe ceilalți, o să ne privim în ochi, o să radem mai mult, o să simțim altfel, o să avem grijă de planetă, o să fim mai buni, o să ridicăm ochii spre cer și să realizăm subit că viata asta este fabuloasă? Zidul nu este cel făcut de pereții casei. Este făcut din pietre de moară care atârnă greu de ce ai clădit în cap și în suflet o viață întreagă. Libertatea minții și libertatea inimii sunt cheie pentru orice fel de închisoare. Chiar am revăzut The Shawshank Redemption și fix despre asta este vorba. Vezi-ți de treabă, fă-ți partea și mergi înainte. Dacă erai bun, ești și vei fi mereu, așa este mersul lucrurilor. Dacă ești superficial și rău, nu te vei schimba peste noapte! Înainte aruncai gunoiul pe geamul mașinii, acum ieși pe stradă fără niciun motiv. Și ce dacă este o conspirație mondială, o gripă sau un virus făcut de om sau nu?

N-am avut nicio revelație de când stau acasă. Doar în viața profesională s-au schimbat lucrurile și m-a preocupat mult impactul asupra oamenilor dragi alături de care lucrez. Și chiar dacă am închis hotelul și turismul este la ATI acum, oaspeții în continuare ne scriu, avem contracte, evenimente reprogramate, anulări, refunds, telefonul sună, vorbesc cu oameni din toate colțurile lumii. Pentru asta m-a durut sufletul și am plâns. Șocul global al acestei pandemii a ridicat valul atât de sus, încât nu se vede linia orizontului, dar și asta o să treacă. Ce s-a sfărâmat acum, se va clădi mai bine pentru că ne va pune Greul la încercare. Și încă n-a venit.

Pământul are multe să ne învețe. Când eram mică, una dintre sarcini era să scoatem bălegarul de la vaci. Dacă va vine să credeți, mirosul de balegă de vacă și cel de lapte proaspăt muls îmi trezesc niște amintiri care mă emoționează. Eh, și aceste roabe pline de la 3 vaci le duceam în liziera de salcâmi, peste drum de casa noastră. În timp s-a format cea mai tare ciupercărie din care ne întorceam acasă cu coșuri de nuiele pline. Asta este pentru mine armonie.

Viața nu s-a oprit. Nu suntem pe pauză. Noi în casă suntem aceiași, cu aceleași pasiuni pe care avem mai mult timp să le explorăm. Vine Paștele, dăm o spoială pe pereți, facem drob, spălăm perdelele să miroasă a curat.

Dar…din păcate e ușor acum să emiți păreri și să găsești o haită care să te asculte. Vezi rar o informație cu adevărat valoroasă și circul este la mare căutare.

În timp ce noi ne batem pe drojdie, americanii își cumpără arme, Instagramul a luat-o razna cu live-urile și pe Facebook se războiesc oamenii cu opinii, ies la iveală tot felul de mizerii și caracterele se cern ca mălaiu-n sită. Infatuarea asta că ești Dumnezeu în online este mai periculoasă decât pandemia. Dacă nu mai aveam internet și trebuia să vorbim între noi, să ne sunăm, să ne fi cunoscut și să ne fi văzut înainte? Aia era Izolare…

Faceți bine și curat în ograda voastră pentru că standardul îl ridici prin exemplul personal!

Sănătate!

PS: noi nu o să ajungem să ne batem în stradă pe mâncare și să fie anarhie! Știți de ce? De drojdie….d-aia! Că știm să gătim și să facem din rahat bici care pocnește! 😂 Nu mă prezint cu funcția pe care o am, ci cu omul care sunt. Și am sub masa din bucătărie un sac de făină și de o luna mi-a trimis sor-mea vreo 250 de ouă pentru mine și familiile apropiate, niscaiva șuncă, lobodă și borcane! Că așa trăiesc românii! Gătesc și se hlizesc – în FAMILIE!