Feribotul taie adânc marea și scoate la iveală culori albastre turcoaz, deschise până în miez de verde și spălate de spumă, și în ale cărei picături stau închise ca într-o clepsidră clipele mele de vacanță. Care a fost lungă, cu liniște, plictis, lene, adrenalină, apa sărată, uimire constantă, copii și bălăceala. Și de fiecare dată când întorc clepsidra, imaginile se derulează în diapozitivul minții să imprime pentru totdeauna amintiri perfecte. Așa însemni cel mai frumos timpul care este al tău și pe care doar tu ești responsabil să ți-l dăruiești.

Am văzut apusuri superbe, m-am scăldat în soare, marea m-a ținut în brațe și totul s-a încălzit în jur. Am stat mult cu fetele, le-am adormit în fiecare seară, s-au tolănit pe mine ca atunci când erau bebeluși și ne-am plimbat mult, în fiecare zi.

Mi-am promis că o să scriu despre călătoriile mele curând după ce mă întorc, astfel încât impresiile să absoarbă energia momentelor petrecute.

Paros este a treia insulă ca mărime din arhipelagul Cicladelor, aflat în marea Egee. Insula însorită și cu plaje superbe este locuită încă din antichitate, prosperând datorită carierelor de marmură. Se spune că și Venus din Milo ar fi fost făcută tot cu marmură adusă din Paros. Capitala port este Parikia (Paroikia) și impresionează prin casele albe cu ferestre albastre, îngustele străduțe cu tumult parcă desprinse din picturi și forfota vaselor ce aduc turiști dornici să se bucure de această dragoste nesfârșită de mare de care sufăr și eu.

Am ajuns pe insulă după un zbor cu Wizz Air până în Atena, după care am luat feribotul din cel mai mare port, Piraeus. După alte patru ore, cea mai lungă vacanță de până acum avea să-și înceapă cea mai grea sarcină: un full time job la sfârșitul căruia noi să îi spunem că și-a făcut treaba și că artificiile de final au explodat cu așteptări depășite.

Am închiriat mașina și ne-am cazat. Casa a fost și ea ruptă din peisajul grecesc, albă, cu multă marmură, cu terasa pe acoperiș, cocoțată pe un deal uscat de unde privea cu dor marea. De pe terasa de jos vedeam insula Antiparos din vecinătate și alte câteva insule mai micuțe care se încăpățânau să spargă infinitul apei.

Și ca să vă spun ce mi-a plăcut cel mai tare am să încep cu plajele, pentru care am făcut o pasiune deosebită.

În Paros am vizitat câteva, nu pe toate, și am lăsat copiii să își aleagă locurile unde voiau să revină: Kolymbrithres, Monastiri, Parasparos, Palm Beach, Pounda, Tripity, Aliki, Fagaras, Golden Beach, Molos, Kalogeros. Ca să le descriu și să le aranjez într-un top este destul de greu, dat fiindcă fiecare are farmecul ei, iar felul în care te-ai simțit acolo face ca totul să fie subiectiv.

Însă plaja de suflet este de departe Kolymbrithres. Nu departe de cel de-al doilea oraș ca importanță de pe insulă, Naoussa, puțin mai în nord și cam la 10 minute de Parikia, această plajă dă sens unor cuvinte și ridica întrebări. Pietrele ce o marginesc  îți taie respirația printr-un peisaj parcă desprins de pe altă planetă. Spălate și săpate de apa mării de-a lungul miilor de ani, pietrele se rostogolesc în apă, rotunjite, perfecte, confortabile, creând goluri mici cu nisip fin. Și nu poți să nu te gândești cât de efemeri suntem, cât de spectaculos se vede trecerea timpului în sălbăticia firească a naturii, cât de norocoși suntem că putem să explorăm asemenea locuri. Apa aduce și ea magie, te cuprinde și te invită, este clară și numai bună de snorkeling. O fostă corabie pescărească pictată în alb face serviciu de taxi pe apă între portul din Naoussa și această plajă căutată, asta în cazul în care vrei să ajungi aici și altfel decât cu mașina.

Puțin mai sus de Kolymbrithres, ascunsă într-un capăt de munte și oarecum izolată, se află plaja Monastiri. Cu un restaurant superb, un mic parc amenajat ca cinematograf sau loc de specatcole în aer liber și o mănăstire ce închide acest cerc protejat de intimitate, această plajă elegantă intră în topul recomandărilor mele.

Plaja cea mai apropiată de casa noastră era Plam Beach. Situată într-un mic golf, cu o tavernă așezată până în spuma valului, o grădină de măslini și niște plamieri falnici ce stăteau de pază ca martori ai celor mai frumoase apusuri, această plajă a fost prima și ultima vizitată pe această insula.

Palm Beach Paros

Mai spre sud, puțin mai jos de casa noastră, se află Pounda, paradisul sporturilor pe apă. Kite-surferii își dezlănțuie aici poftele sărate, căci vântul bun îi zboară în dansul perfect dintre două elemente primordiale: apă și aer. Tot din Pounda poți traversa cu feribotul până în Antiparos, un drum de până in zece minute care te duce spre altă insulă gata să fie descoperită.

Aliki este un orășel mai mic, situat în sud și aproape de aeroportul insulei, a cărui plajă este de asemenea frumoasă și cu apă bună. La câteva minute distanță este plajă Fagaras, cu puține pietre, valuri și muzică chill, toate făcute să petreci zile leneșe și relaxante. Între cele două plaje este un loc numit Agios Miron, unde noi nu am rezistat tentației și am coborât cu mașina. Frumusețea apei este de-a dreptul covârșitoare. Nu există nisip, doar o scară mică pe care poți coborî și pietre pe care poți sta la soare să contempli marea. L-am reîntâlnit câteva zile mai târziu in mod neașteptat, după cum am să vă povestesc mai jos.

Aș mai menționa Kalogeros, plaja considerată un adevărat spa, unde turiștii vin să se împacheteze cu nămol din rocile care se frâng direct în mare și care creează mici porțiuni de plajă, protejate parcă să îți ofere senzația unui adevărat ritual. Pentru a ajunge la Kalogeros, o plajă neamenajată, treci prin apropierea plajei Molos pe care o poți testa și evalua.

Viața cosmopolită a insulei se desfășoară mai ales în cele două orașe importante, Parikia și Naoussa, unde găsești restaurante ofertante, străduțe pline de farmec, copaci cu flori ce colorează peisajul alb, magazine cu suveniruri și nu numai, faleze bătute de Meltemi, vântul Cicladelor, și oameni  fericiți.

Ca să descoperim locul am plecat la vânătoare de senzații și iată ce am adunat!

Pescuitul este accesibil oricărui pasionat. În oraș găsești scule în cazul în care ai plecat neechipat și bărci dacă vrei să închiriezi. Mie personal mi-a dăruit o cină mică, un soț relaxat, copii curioși și  timp suficient să citesc două cărți în câteva zile. Deoarece Truman Capote și-a petrecut o bună perioadă de timp pe acestă insulă am citit Breakfast at Tiffany’s, o carte ușoară pe care am terminat-o în două zile. M-a prins apoi Fiica Norocului de Isabel Allende, o carte pe care n-am mai lăsat-o din mână și pe care v-o recomand.

La capitolul adrenalină am găsit un loc pe plaja Kolymbrithes unde am testat în diferite zile caiacul (10 euro/h), hidrobicicleta cu tobogan (25 euro/h), ski pe apă (50 euro/lecție didactică și practică) și diverse dispozitive gonflabile trase de barcă (20-25 euro/persoană/15 minute). La rugămințile insistente ale fetelor care s-au dat cu tatăl lor într-un fel de fotoliu gonflabil din care nu au căzut, am cedat și ne-am avântat în ceva mai periculos, de am zis că n-am avut toată țigla pe casă când am acceptat. Un fel de gonflabilă, unde stăteam pe burtă și ne țineam bine cu mâinile, ne-a tras în urmă bărcii cu mare viteză și ne-a aruncat de câteva ori în apă. A două zi aveam febra musculară la mâini și o durere de genunchi, dar cu ocazia asta mi-am zis că sunt cu exercițiile la zi. J

Nu puteam să ratăm o excursie scurtă în insula vecină, Antiparos. După 7 minute și 11,5 euro plătiți pentru toată familia inclusiv mașină, am mers să vedem celebra peșteră The Cave, una dintre cele mai vechi de pe pământ, cu formațiuni de peste 45 de milioane de ani. E ca și cum ai intra în inima pământului, iar stalactitele și stalagmitele descriu imortalitatea și nemișcarea in lumini și umbre, umezeală și cuvinte scrijelite, mărturie a celor care au trecut  pe acolo. Restul zilei l-am petrecut pe plaja Soros unde se află și un restaurant superb, atmosfera era divină, iar apa mării avea una dintre cele mai frumoase nuanțe pe care le-am văzut. Era foarte adâncă din mal, făcând-o un loc perfect pentru snorkeling.

Pe drumul înapoi am ochit o priveliște în mare ce m-a cucerit și pe care am vrut să o văd de aproape. Două insule nelocuite, între Paros și Antiparos, aveau un loc între ele care te atrăgea. Puteai distinge câteva corăbii ancorate acolo, iar apa era foarte deschisă în comparație cu restul marii. Am decis că vrem o excursie în larg și după căutări pe internet am ajuns la Rofos Boat Trip, iar sloganul lor sună foarte bine „Let’s get wet”! Hmmm.. Înțeleaptă alegere!

A doua zi ne-am îmbarcat la 10:30 din Aliki într-una dintre cele mai frumoase aventuri ale mele. Mai fusesem pe o corabie în Tenerife, însă locurile unde ne-a dus căpitanul Ilias întrec puterea mea de a le descrie. Primul a fost fix cel reperat cu o zi în urmă. Lagună Verde Panteronisi este un loc pe care nu ai voie să îl ratezi dacă ajungi pe această insulă sau dacă faci un tur al insulelor Ciclade. Am stat acolo 45 de minute doar să ne jucăm ca niște copii în apa ireal de frumoasă. Indiferent că te simțeai un bun înotător au ba, nu aveai cum să îi reziști. După o gustare cu fructe, antidot la sarea din apă, am plecat spre o altă destinație ce avea să aducă la fel de multă uimire. În Golful Piraților sau The Pirate Cove am făcut pentru prima dată snorkeling adevărat, la 4-5 metri mai jos printre pietre erau o groază de pești diferiți, arici de mare, o caracatiță și o viață marină așa cum visasem să văd. Corabia era echipată cu tot ce trebuie: ochelari, bureți pentru ajutor la înot și mai ales multă bunăvoință.

După alte 50 de minute petrecute în apă am servit o gustare grecească cu multe legume, brânză și măsline, navigând alene spre cea de-a treia oprire. Surpriza mea a fost să ajungem în locul pe care îl admirasem cu câteva zile în urmă, Agios Miron, doar că acum corabia era ancorată într-o zonă în care puteai să te bucuri de răcoarea unei mări dispusă să îți arate cele mai frumoase și bine păstrate secrete ale ei. Acestă călătorie a durat aproape 4 ore, a inclus cele două gustări de care vă spuneam mai sus și băuturile, fie că vorbim de răcoritoare, bere sau vin. Prețul a fost de 30 de euro pentru un adult și 20 pentru un copil, iar la sfârșit investiția a meritat toți banii și un feedback excelent pentru servicii.

Doar ca să vă faceți o idee, insula se străbate de la nord la sud în nu mai mult de 20 de minute cu mașina. Chiar și orașele de munte ca vechea capitală Lefkes, pe care noi am vizitat-o, au vedere spre mare sau spre Naxos, altă insula din apropiere. Transportul pe uscat se face foarte mult cu scuterul, dar pentru noi varianta propusă de Avis/Budget Rent a Car Romania a fost cea mai bună alegere ca și familie cu doi copii. Dacă doriți să vizitați locuri memorabile puteți alege oricând biserica Panagia Ekatontapyliani, una dintre cele mai vechi așezări bizantine, sau Castelul Venețian (Frankish Castle), ascunse în labirintul străduțelor de pe dealul din Parikia. Morile de vânt, vopsite în alb, și vasele care se odihnesc în porturi te salută calm și-ți  rămân pe retină, definind personalitatea acestei părți de lume..

Cum Grecia trăiește preponderent din turism, oamenii de pe insulă sunt minunați și autentici chiar și în stângăcia lor. Fetele mele s-au împrietenit pe viață cu Ianis, de la taverna The Waves din Parikia. 🙂

Am stins setea cu beri locale, Mythos și 56 Isles, și am încheiat capitolul Paros ciocnind pentru cât mai multe zile din viața noastră petrecute așa.

Aștept cu drag părerile și întrebările voastre și desigur sugestii pentru viitoarele vacanțe!

Aici găsiți si povestea noastră din Thasos!

Dacă v-a plăcut articolul nu uitați să dați like și paginii de Facebook! Love u!

PS: În cazul în care va întrebați dacă am învățat să editez filme, ei bine răspunsul este nu! Am avut ajutor de la Maria care se pricepe muuult mai bine! 🙂

Mai multe foto aveți mai jos: