Este ceva ce încălzește inima, o topește și o face să răspundă. Și are atâtea culori și răspunsuri, creează atâtea interacțiuni, prietenii și câteodată scântei, că ar putea fi numit un motor al umanității. Te invită la vorbă, te face să te simți bine, este trăgaciul pe care apeși când vrei să deschizi un Om.

Ai nevoie de 42 de mușchi pentru un zâmbet. Și cu toate că nu a fost întotdeauna ceea ce este astăzi, el poate fi recunoscut istoric de acum 30 de milioane de ani. Se spune că râsul autentic este cel care îți modifica și forma ochilor, formând acele riduri fine. Zâmbetul doar din buze este în ziua de astăzi intrepretat ca fals, ce nu exprimă o emoție reală. Cu alte cuvinte, zâmbetul nu este o schimbare fizică a trăsăturilor feței, ci este o stare de spirit.

Dar ce este cu zâmbetul ăsta? De ce este așa important?

Pentru că este asociat imediat cu o persoană plăcută, sociabilă și abordabilă. Pentru că emană sentimente frumoase precum fericire, bucurie, emoție, amuzament, ușurare, încredere, plăcere. Și cine nu vrea să fie în preajma unei astfel de persoane? Un zâmbet te face mai frumos. Gândiți-vă doar la toate numele inventate de fotografi care vor să surprindă această expresie în munca lor: cheese, fax, wiskey, lesbian și desigur brânză.. sunt doar câteva exemple găsite pe Google.

Și atunci ne mai întrebam de ce industria hotelieră a introdus ca standard obligatoriu Zâmbetul?

Într-o era din ce în ce mai tehnologizată, Zâmbetul nu și-a găsit înlocuitor și rămâne unic, expresia ce diferențiază calitatea serviciilor cu oamenii, indiferent cât de exclusive sau luxoase sunt opțiunile pe care le oferi. Dacă ar exista o personalitate a acestei industrii, atunci trăsătura definitorie ar fi dată de Zâmbet. Pentru că pornește dintr-un comportament cordial, care te face să te simți binevenit, creează o primă impresie ce de multe ori rămâne definitivă.

Hotelul este locul în care ai parte de interacțiune umană adevărată într-o lume care trăiește din ce în ce mai mult virtual. De cele mai multe ori răspunsul la un zâmbet este tot un zâmbet. Nu-i așa că este fascinant, subevaluat și demodat, dar atât de real?
Cea mai grea dilemă este aceea când totuși zâmbești fără să simți că vrei asta. Fiindcă intervine latura personală și, la fel ca oaspetele din fața ta, târăști un bagaj după tine care poate vine din călătorii cu amintiri diferite. Și în timp ce se cuvine ca tu să fii disponibil, să știi să-l asculți, să îl faci să se simtă bine, reciproca nu este valabilă.

Dar ce este reprezentativ pentru această industrie este că oamenii care o slujesc știu s-o facă… Știu să fie fericiți și când nu sunt, știu să râdă și când nu simt, știu să ajute și să se ajute, să râdă și la greu, nu doar la bine! O scăpare din realitate, propriul film, o scenă de teatru sau un vis care deși nu este al tău, ai puterea să îi dai viață.

Oh, Doamne! Hotelul totuși are grijă de noi și nu ne lasă la greu. Ba mai mult, ne ajută să intrăm în situații și conversații din care ieșim prăpădindu-ne de râs. Perle care rămân în istorie, parte din cultura organizațională, fac deliciul celui care ne ascultă și vrea să intre sub pielea unui hotelier..

Oare e posibil ca o întreagă industrie, atitudinea unei țări, bunăstarea oamenilor să depindă de un zâmbet? Poate că da! Dar să-l facem să fie obligatoriu…din dragoste pentru România!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.