De ce aș lega două subiecte atât de importante într-un singur articol? Pentru că doare!
Îmi vine să plâng când văd ce se întâmplă, că suntem țara din care ne pleacă oamenii în patru zări.
Fluctuația personalului este o temă comună pentru multe domenii de activitate, însă în HORECA avem de-a face cu un dezechilibru major. Pentru că este una dintre cele mai prost plătite industrii, dar de la care avem cele mai mari așteptări. Că doar lucrezi cu oameni! Care sunt fericiți, greu de mulțumit, indeciși, inconstanți, morocănoși, cu standarde înalte sau nu, imperfecți și mereu surprinzători! Iar noi nu ne permitem să întoarcem spatele, ci mereu ne punem mănușile albe și schimbăm rolurile, nuanțele, vocea, tonul, măsura astfel încât omul din fața noastră să se simtă bine și să plece mulțumit!
E ca și când ai da cu banul, dar întotdeauna trebuie să nimerești aceeași față. Ce alegi? Cap sau pajură? Dezinteres sau empatie? Zâmbet sau tristețe? Respect sau nepăsare? Pasiune sau plictis? Calitate sau mediocritate?
Când oriunde întorci capul vezi că feedback-ul este moneda de schimb și oricine își alege locațiile uitându-se pe TripAdvișor sau Booking, ce ne rămâne de făcut?
Trăim cu iluzia că această industrie a ospitalității este motivată prin bacșiș și statisfacția imediată a banului din buzunar compensează minusul din cont atunci când intră banii în ziua de salariu. Dar nu mai este demult așa. Profilul consumatorului s-a schimbat și în multe țări europene această taxă de serviciu este inclusă pe nota de plată. Dau ca exemplu două țări pe care le-am vizitat recent: Ungaria și Italia.
În România nu există așa ceva! Ba mai mult, atunci când turistul sau oaspetele dorește să îți lase acest bacșiș în altă formă de plată decât cash nu prea mai ai opțiuni. Pentru că bacșișul nu este reglementat prin lege, acești bani sunt încasați ca venit din care scazi o dată TVA-ul și apoi îl pui la salariu de unde mai scazi toate taxele. Iar acum acestea au trecut de la angajator la angajat și vorbim despre 45%!
În ultimii zece ani au plecat din țară 3 milioane de români! În fiecare lună primesc o cerere din partea unui fost angajat să scriu o recomandare! În fiecare țară din Europa și pe fiecare vas de croazieră o să găsești români! Da, suntem internaționali! Dar unii mai vrem să muncim și în țara noastră și să fim tratați cu respect!
E atât de ușor să recrutezi din Horeca! Unde mai găsești oameni care să știe să lucreze cu oameni! Credeți-mă că este mare lucru! Suntem în topul țărilor din Europa la calitatea serviciilor din industria hotelieră, iar pentru corporațiile care-și au birourile aici, oamenii noștri din prima linie sunt o țintă. Pentru că sunt responsabili, vorbesc minim o limbă străină, zâmbesc și sunt mulți tasking. Știu sisteme de operare, știu contabilitate, știu să lucreze cu termene, cu stres, iar acțiunile și deciziile lor sunt asumate.
Organizațiile de profil din România, FIHR și HORA, sprijină și se luptă să schimbe ceva la nivel legislativ, însă au nevoie de susținere chiar din partea celor pe care vor să îi protejeze. Asta pentru că frica oamenilor este că nu vor mai vedea acești bani dacă ei intră în altă parte decât în buzunarul lor. Un vot de încredere ar fi suficient să se schimbe ceva. Beneficiile ar putea fi mult mai mari dacă ar exista această posibilitate, iar pe termen lung vorbim de pensii, credit la bancă mai ușor de obținut și un nivel de trai ridicat.
Să vă dau și un exemplu concret!
Există multe vase de croazieră cu turiști care străbat Dunărea, cu opriri în diferite orașe sau capitale europene. Îi avem și noi în București, iar prin contract este negociată o taxă de bagaj. Asta înseamnă că acești oaspeți nu au grija valizelor pe parcursul sejurului în hotel, nici la venire și nici la plecare. Această taxă, care în mod normal ar trebui să fie în buzunarul angajatului, este virată în contul companiei și de aici începe tragedia! Suportă același tratament de mai sus (tva, taxe etc), iar la salariu oamenii ne privesc și o iau personal ca și cum noi suntem vinovați că suma s-a mișcorat de trei ori! Iar eu mă simt neputincioasă și mă întorc la rândurile de mai sus cu speranță!
Chiar nu putem să facem nimic? Măcar cu pași mărunți…. Până la o taxă de serviciu obligatorie pe nota de plată, putem măcar să avem posibilitatea să dăm acești bani colegilor noștri într-un mod corect, atunci când metoda de plată nu este cash?

În teorie ar trebui să fie așa: o țară promovată cum trebuie atrage mulți turiști, tariful mediul plătit pe destinație crește, oamenii sunt remunerați mai bine și toată lumea e fericită! Practica ne omoară!

România e frumoasă! Putem s-o facem cea mai frumoasă?

Mai jos aveți un link interesant despre bacșiș în lumea largă!

https://theculturetrip.com/europe/articles/this-map-shows-how-much-you-have-to-tip-around-the-world/?utm_source=facebook&utm_medium=facebook&utm_campaign=042018tipmap

2 COMENTARII

  1. Frumos articolil, din pacate nu este adevarat in totalitate. Hotelul Ferdinand din Herculane este de 3 stele la dotarea camerelor, de 4 stele la baza de fizioterapie si personal medical si de 1 stea la personalul, dotarea si meniul restaurantului. Personalul ar trebui sa faca o scoala de bune maniere, de comportament fata de clienti, iar bucatarul ar trebui sa stie sa gateasca ceva mai mult decat cartofi prajiti si chiftele, copane prajite cu sange inchegat pe ele si ciorba fara legume… Nu sunt dintre clientii pretentiosi, dar sa mi se spuna sa-mi aduc cana de acasa daca vreau sa beau un ceai, ca ei nu au…. totusi, despre ce normalitate vorbim? Intai sa rezolvam aceste probleme, care sunt numeroase si pe urma sa facem bacsisul obligatoriu, pe nota de plata. Cum mai putem noi, clientii sanctiona aceste nereguli decat prin evitarea acestor locuri unde prima data suntem obligati sa platim pentru ce primim.

    • Buna ziua,

      Multumesc pentru raspuns si apreciez ca v-ati facut timp sa scrieti o evaluare. Acest articol sustine in primul rand ca bacsisul sa poata fi lasat si sub alta forma de plata decat cash, iar angajatul sa si ramana cu ceva dupa ce se scad taxele, cat timp oaspetele este multumit de serviciile care i s-au oferit. Si bineinteles si posibilitatea de a nu lasa nimic daca nu a fost multumit. Sunt total de acord cu dvs si sunt si constienta ca avem mult de lucrat cu partea de pregatire si instruire a personalului mai ales in tara, insa in acelasi timp criza majora de resurse umane ne obliga cateodata la sacrificii care duc la rezultatul mentionat de dvs. Bacsisul ne-ar ajuta pe noi ca si forma de motivare, de retentie a personalului pe o perioada mai indelungata.
      O zi buna!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.